Relația imaginației cu celelalte fenomene psihice

     Imaginația este un proces cognitiv   (superior) complex,  deoarece există și forme involuntare pe lângă cele voluntare, superioare. Prin acest proces se obțin imagini și proiecte mintale noi, prin combinarea și transformarea experienței.

        Imaginația se află în relație cu toate celelalte fenomene psihice. Procese senzoriale asociate cu anume motivație pot constitui punct de declanșare a procesului imaginativ; reprezentările sunt puse în diverse combinații sau transformate spre a obține ceva nou. Despre rolul în reprezentare am analizat la reprezentare (vezi și tipurile de reprezentări după nivelul operativității- reprezentările anticipative)                       
      Încă din definiție găsim relația cu memoria  (care îi dă omului experiența de viață) : aceasta îi furnizează material pentru combinațiile sale și îi păstrează rezultatele.  Imaginația oferă memoriei procedee originale de memorat mai bine. Se spune că memoria e cu atât mai bună cu cât rezultatele ei (reproduse) sunt mai aproape de cele inițiale  (memorate ), iar imaginația e cu atât mai bună cu cât rezultatele ei sunt mai îndepărtate de informațiile inițiale, mult transformate(originalitate); e vorba, desigur, de imaginația creatoare și nu de cea reproductivă, reconstitutivă.

             Relația cu gândirea e una esențială prin operațiile mintale implicate. P.P.-Neveanu susținea că lista procedeelor imaginației ”nu are nici cap, nici coadă”. Nu are cap deoarece capătul se află în chiar operațiile gândirii  iar la coadă putem adăuga noi și noi procedee. Am dat exemple la gândire în acest sens. Tot gândirea e cea care apreciază, valorifică rezultatele ei, dacă ele pot fi obiectivate în creații ce nu încalcă, de exemplu, legi ale naturii. Imaginația, la rândul ei ajută gândirea la soluționarea unor probleme: ea explorează nelimitat necunoscutul, dispar barierele spațio-temporale, uneori și sentimentul realului. Abia apoi ceea ce furnizează ea e judecat, analizat și valorificat de către gândire.

             Am mai afirmat că limbajul este un mijloc de operare mintală. Operarea mintală e prezentă și la imaginație, deci  limbajul e implicat direct (evocă reprezentări, material divers, le pune în relații diverse, actualizează motive relevante ce susțin……)Prin funcția sa simbolic-reprezentativă limbajul ține locul  nu numai  unor obiecte, persoane, fenomene, dar și a unor relații, operații (pe, sub, alături, mai mare, mai multe, schimbă, etc.)  Imaginația, la rândul său poate duce la ”inovații lingvistice”, jocuri de cuvinte, etc.

             Motivația e prezentă ca sursă  declanșatoare,  de selectivitate și susținere, vezi și modalitățile motivaționale(ex. trebuințe  secundare spirituale, interesul pentru nou) Rezultatele deosebite ale imaginației, apreciate, sau unele forme cum ar fi visul de perspectivă susțin și sporesc motivația.

            Formele voluntare ale imaginației nu se pot desfășura fără efort, deci, fără voință. La rândul ei, imaginația prefigurează, anticipează scopul unei activități voluntare.

          O relație specială o are imaginația cu afectivitatea. Trăirile afective însoțesc orice act de cunoaștere, fie vrem, fie nu. Când citim o carte, intră în acțiune imaginația reconstitutivă a acțiunii, personajelor, ambianței  imaginate creator de către scriitor, trăirile noastre depind  și de măiestria artistică a  acestuia. La rândul lor procesele afective, dacă sunt puternice, fie pozitive( o mare bucurie), fie negative( groaza), stârnesc imaginația (poți găsi numeroase exemple).

            În fine, putem analiza și relația cu personalitatea. Ca și la celelalte procese analizate( fina sensibilitate cromatică,fidelitatea memoriei, bogăția limbajului, flexibilitatea gândirii, tăria voinței, etc) prin desfășurarea ei  în timp, se dezvoltă   un anume tip, la nivel calitativ superior  intrând în structura personalității, caracterizându-l în totalitate( ex. personalitate creatoare, visătoare) La rândul său personalitatea constituită influențează ce imaginăm, cum imaginăm, în ce domeniu. Originalitatea personalității rezonează cu originalitatea imaginației.