Reprezentările
sunt procese psihice foarte interesante, omul poate, prin ele, să aibă în minte
imaginea unor obiecte sau fenomene fără ca acestea să fie în fața lui,
prezente în câmpul perceptiv. Specificul reprezentărilor reiese
clar din definiția acestora. Sunt procese sensorial-cognitive, adică, prin
unele aspecte ( conținut informațional-însușiri concrete și rezultat-imagini
mintale) se apropie de procesele senzoriale iar prin modul lor de realizare se
apropie de procesele de cunoaștere superioare(cognitive-sens restrâns).
Modul de realizare nu a putut fi explicat în
mod adecvat până la adoptarea unei viziuni sistemice a psihicului.
Reprezentarea se bazează pe percepția
anterioară, uneori pe imaginație. Ne putem re-prezenta
lucruri care ne-au fost prezentate în prealabil. Un experiment simplu ar fi
acela în care rogi interlocutorul să-și reprezinte un” guadaglup”-termen fără
corespondent în realitate. Cei mai mulți vor spune că nu pot, că nu știu ce e acela.
Unii, puțini vor spune că au reprezentat un fel de animal. Primii n-au avut
percepția anterioară a lucrului respectiv, ceilalți s-au bazat pe imaginație.
Percepția e doar punctul de plecare.
Ne amintim că imaginea perceptivă e primară, ea ține atât cât obiectul e în fața noastră. Deasemenea
ne amintim că ea redă însușirile concrete în totalitate, pe cînd în
reprezentare sunt redate cele caracteristice, importante, fără de care lucrul
acela nu mai e ce este. Procesele care intervin spre a realiza imaginea
secundară a reprezentării sunt: memoria(
care păstrează imaginea primară a
percepției) și gândirea ( operațiile
ei care aleg dintre însușirile concrete pe cele caracteristice obiectului, cel mai
adesea ale unei clase de obiecte)
Reprezentarea nu se reduce la memoria obiectului (s-ar putea păstra, de
exemplu, unele aspecte nesemnificative sau care au impresionat) ele sunt
imagini transformate, operate prin gândire dar nici nu sunt concepte( să
cuprindă tot ce e esențial categoriei, au ce e semnificativ referitor la
concret). Rezultatele procesului complex al reprezentării, reprezentările, au
fost numite din acest motiv ”simboluri figurative”. Un rol important în reprezentare îl are limbajul. Considerat instrument al
activității mentale permite gândirii, imaginației să opereze, memoriei să
rețină mai bine. Aici, în reprezentare, declanșează apariția imaginii,
dirijează formarea unei reprezentări mai
bogate sau mai schematice, leagă reprezentările între ele etc. În general,
activitatea cu obiectul, fie predominant practică, fie predominant mintală,
ușurează reprezentarea, selecția însușirilor caracteristice.
Observații *În relația cu gândirea poți analiza și tipurile de reprezentări după
nivelul operativității implicate.
*Când analizăm relațiile
dintre fenomene, analizăm de fapt corelațiile, influența reciprocă.
În cazul
nostru, cum intervin celelalte în reprezentare, dar și reprezentarea în
celelalte.
Reprezentările ( ca de
altfel și senzațiile resimțite de om
și conștientizate, percepția unor
obiecte sau fenomene) sunt asociate cu
un ton afectiv, pot produce plăcere sau nu ; pot declanșa un
proces imaginativ, procesul gândirii – idei mai simple sau mai
complexe(judecăți, raționamente), se pot constitui în motive pentru activitate,
contribuie la precizarea unor scopuri-esențial în declanșarea efortului
voluntar .
Deasemenea, toate procesele
cognitive superioare beneficiază de un fond de reprezentări care ajută
această activitate în însăși desfășurarea ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu