marți, 12 aprilie 2016

Relația dintre gândire și celelalte fenomene psihice



          
           Gândirea este un proces psihic cognitiv superior, specific uman, prin care acesta trece dincolo de aparențele oferite de simțuri, poate surprinde relațiile esențiale dintre obiecte  sau fenomene  putând realiza  grupări mintale,  categorii ,concepte cu care să opereze mai departe,  poate înțelege mai bine realitatea  găsind cauzele fenomenelor, poate schimba realitatea rezolvând problemele ce apar în calea sa. Gândirea este legată de toate celelalte  fenomene psihice.  În psihicul conștient, în subsistemul intelectului, are rolul dominant. Esența relației cu toate celelalte fenomene psihice se poate exprima în fraza următoare: gândirea se folosește în activitatea ei de toate celelalte fenomene dar le și conduce, le organizează. Să luăm un exemplu sugestiv. Activitatea de performanță a gândirii este rezolvarea de probleme. Ne dăm seama cum le mobilizează și le folosește. Datele problemei sunt percepute, relațiile exprimate în datele problemei  sunt reprezentate, memoria îi furnizează informații despre metode de rezolvare, formule de calcul etc., imaginația, prin explorarea nelimitată a necunoscutului , îi poate oferi soluții neașteptate(visul e o formă a imaginației involuntare, multe soluții pot apărea chiar în vis), voința ajută la depășirea obstacolelor de tot felul. Fără susținerea energetică dată de motivație activitatea n-ar putea avea loc. Atenția este mobilizată, fără  prezența ei apar tot felul de erori. Pe parcursul rezolvării apar trăiri afective pozitive sau negative care susțin sau realimentează energetic activitatea.  O relație esențială o are cu limbajul.  Acesta, apărut din nevoia de comunicare, interiorizat devine instrument pentru activitatea mintală, în cazul gândirii permite desfășurarea operațiilor ei.  Uneori, în special copiilor mai mici li se spune: ”gândește cu voce tare” pentru a-i controla modul în care gândesc  sau ”nu mă lua în seamă, gândesc doar cu voce tare”. Fiecărui concept îi corespunde, în limbaj, un cuvânt sau un grup de cuvinte, fiecărei judecăți , o propoziție sau frază, fiecărui raționament, un sistem de propoziții.
O altă expresie sugestivă care exprimă viteza, operativitatea limbajului intern e că ”se desfășoară cu viteza gândului”.
           Am afirmat că nu numai că le folosește, dar le și organizează. Senzațiile izolate, conștientizate, sunt analizate și se iau decizii privind eliminarea sau persistența lor( ex. de frig, foame, relaxare, durere etc). Prin intervenția gândirii, percepțiile nu se mai desfășoară la întâmplare, ele devin observații. Am analizat cum intervine gândirea în reprezentare.(OBS. : analizează și clasificarea reprezentărilor după nivelul operativității mintale-J. Piaget. Memoria se transformă în memorie logică. Limbajul nu rămâne o înșiruire de combinații de sunete sau semne ci capătă înțeles, semnificație. În imaginație intervine direct, prin operațiile ei  în cadrul numeroaselor procedee ale imaginației( ex.  analiza și sinteza în diviziune și rearanjare, comparația după mai multe criterii în analogie, abstractizarea în schematizare, generalizarea în tipizare, strategiile euristice, de căutare și descoperire, și mai departe , în creație. În cazul motivației, știm că la un moment dat există motive concurente care îndeamnă omul în direcții diferite. Gâmdirea le analizează, alege motivul mai valoros și amână sau chiar elimină pe celelalte; de asemenea  știm că modalitățile motivaționale complexe ( convingerile, idealul, concepția despre lume și viață) au în alcătuire idei,(plus alte componente) rodul activității gândirii. Voința are rolul de a mobiliza energiile necesare depășirii obstacolelor. Prin intervenția gândirii ea se va îndrepta către scopuri raționale, posibile(nu către”luna de pe cer”). De asemenea intervine în aprecierea obstacolelor  relaționând cerințele obiective cu capacitățile subiective. Există o intervenție chiar și asupra proceselor afective. Dacă acestea împiedică activitatea normală (emoții prea puternice, pasiuni acaparatoare, patimi) gândirea mobilizează voința pentru eliminarea lor. Reușita depinde de capacitățile gândirii dar și de puterea voinței. În forma voluntară a atenției concentrarea , stabilitatea ei e favorizată de intervenția  gândirii care poate releva importanța scopului, elimina factorii perturbatori.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu