Gândirea este un proces psihic
cognitiv superior, specific uman, prin care acesta trece dincolo de aparențele
oferite de simțuri, poate surprinde relațiile esențiale dintre obiecte sau fenomene putând realiza grupări mintale, categorii ,concepte cu care să opereze mai
departe, poate înțelege mai bine
realitatea găsind cauzele fenomenelor,
poate schimba realitatea rezolvând problemele ce apar în calea sa. Gândirea este legată de toate celelalte fenomene psihice. În psihicul conștient, în subsistemul
intelectului, are rolul dominant. Esența
relației cu toate celelalte fenomene psihice se poate exprima în fraza
următoare: gândirea se folosește în
activitatea ei de toate celelalte fenomene dar le și conduce, le organizează. Să luăm un exemplu
sugestiv. Activitatea de performanță a gândirii este rezolvarea de probleme. Ne
dăm seama cum le mobilizează și le folosește. Datele problemei sunt percepute, relațiile exprimate în datele
problemei sunt reprezentate, memoria
îi furnizează informații despre metode de rezolvare, formule de calcul etc., imaginația, prin explorarea nelimitată
a necunoscutului , îi poate oferi soluții neașteptate(visul e o formă a
imaginației involuntare, multe soluții pot apărea chiar în vis), voința ajută la depășirea obstacolelor
de tot felul. Fără susținerea energetică dată de motivație activitatea n-ar putea avea loc. Atenția este mobilizată, fără
prezența ei apar tot felul de erori. Pe parcursul rezolvării apar trăiri
afective pozitive sau negative care
susțin sau realimentează energetic activitatea. O relație esențială o are cu limbajul. Acesta, apărut din nevoia de comunicare,
interiorizat devine instrument pentru activitatea mintală, în cazul gândirii
permite desfășurarea operațiilor ei.
Uneori, în special copiilor mai mici li se spune: ”gândește cu voce
tare” pentru a-i controla modul în care gândesc
sau ”nu mă lua în seamă, gândesc doar cu voce tare”. Fiecărui concept îi
corespunde, în limbaj, un cuvânt sau un grup de cuvinte, fiecărei judecăți , o
propoziție sau frază, fiecărui raționament, un sistem de propoziții.
O altă
expresie sugestivă care exprimă viteza, operativitatea limbajului intern e că
”se desfășoară cu viteza gândului”.
Am afirmat că nu numai că le folosește, dar
le și organizează. Senzațiile
izolate, conștientizate, sunt analizate și se iau decizii privind eliminarea
sau persistența lor( ex. de frig, foame, relaxare, durere etc). Prin
intervenția gândirii, percepțiile nu
se mai desfășoară la întâmplare, ele devin observații. Am analizat cum
intervine gândirea în reprezentare.(OBS.
: analizează și clasificarea reprezentărilor după nivelul operativității
mintale-J. Piaget. Memoria se
transformă în memorie logică. Limbajul nu
rămâne o înșiruire de combinații de sunete sau semne ci capătă înțeles,
semnificație. În imaginație
intervine direct, prin operațiile ei în
cadrul numeroaselor procedee ale imaginației( ex. analiza și sinteza în diviziune și
rearanjare, comparația după mai multe criterii în analogie, abstractizarea în
schematizare, generalizarea în tipizare, strategiile euristice, de căutare și
descoperire, și mai departe , în creație. În cazul motivației, știm că la un moment dat există motive concurente care
îndeamnă omul în direcții diferite. Gâmdirea le analizează, alege motivul mai
valoros și amână sau chiar elimină pe celelalte; de asemenea știm că modalitățile motivaționale complexe (
convingerile, idealul, concepția despre lume și viață) au în alcătuire idei,(plus
alte componente) rodul activității gândirii.
Voința are rolul de a mobiliza energiile necesare depășirii obstacolelor.
Prin intervenția gândirii ea se va îndrepta către scopuri raționale,
posibile(nu către”luna de pe cer”). De asemenea intervine în aprecierea
obstacolelor relaționând cerințele
obiective cu capacitățile subiective. Există o intervenție chiar și asupra
proceselor afective. Dacă acestea
împiedică activitatea normală (emoții prea puternice, pasiuni acaparatoare,
patimi) gândirea mobilizează voința pentru eliminarea lor. Reușita depinde de
capacitățile gândirii dar și de puterea voinței. În forma voluntară a atenției concentrarea , stabilitatea ei
e favorizată de intervenția gândirii
care poate releva importanța scopului, elimina factorii perturbatori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu