Răcoare verticală

Într-un cartier al Oraşului, la marginea sa, între blocuri banale şi conducta de termoficare se află un parc. Cartierul e mare, cu mulţi copii, iar parcul e mic, cel mai mic. Felinarele celor trei alei (la două niveluri ) sunt de înălţimea unui copil de cinci ani, arbuştii ornamentali pitici, in diferite nuanţe de verde, de mărimea unui căţel, iarba e tunsă scurt.
În partea centrală se înalţă fântâna arteziană. Nu ştiu când şi în cât timp s-a construit; in orice caz, nu demult.

Seara, după ce se întunecă puţin, eşti atras de culorile ei.

Ca o prismă hexagonală cu trei din feţe mai mari, din marmură neagră, iar apa cade de sus, de la vreo cinci metri, ca o perdea răcoroasă, într-un bazin din acelaşi material.

Cei care ocupă băncile din jur devin, majoritatea, fotografi amatori.
Părinţi şi bunici privesc în tihnă la copiii care abia învaţă să meargă sau, deja sunt pe role, trotinete, biciclete...
Nu scrie niciunde cine a proiectat-o sau a construit-o, n-am găsit în nici un ghid al oraşului.
Unii spun că e o donaţie...(a cui?)
Oricum, mi se pare că iese din uzual, mie şi "concartierenilor" mei ne place,
e... CEVA-ALTCEVA!

.....când toţi se retrag spre casă....

...jocurile de lumini şi culori continuă...