Conceptul de sistem, preluat din biologie a fost extins apoi
în mai toate domeniile . Sistemul este o totalitate de componente între care
există relații. Datorită relațiilor componentele se influențează reciproc iar dereglarea unei componente afectează, prin
legături, celelalte componente precum și funcționarea întregului.
Informatica
studiază generarea, transmiterea, utilizarea informației în sisteme. Informația
poate fi definită ca o transpunere (reconstrucție) a unor date din realitate în
interiorul sistemului prin mijloace proprii acestuia.
Cibernetica studiază un tip aparte de
sisteme și anume sistemele cu autoreglare(cu comandă și control), naturale sau
artificiale. Ele funcționează pe baza unor programe ce cuprind: sistemele de
operații, schemele de lucru(strategiile) și memoria. La sisemele artificiale programele sunt date de
constructor sau programator, la cele naturale ele se constituie în timp prin
mecanismul esențial al învățării, fiind sisteme evolutive. Psihicul este un
astfel de sistem cibernetic natural evolutiv, toate fenomenele din alcătuirea
sa sunt informaționale.
Sistemul
psihic uman poate fi definit ca un sistem energetic-informațional de o
complexitate supremă, prezentând cele mai
înalte și perfecționate mecanisme de autoorganizare și autoreglaj precum și cu dispozitive selective
antiredundante și modalități proprii de
determinare ,antialeatorii, sistem ce face parte din macrosistemele fizic,
biologic și sociocultural.
Voi explica cele afirmate în definiție,
nu neapărat în aceași ordine.
* Psihicul aparține unei ființe ce ocupă un
loc în spațiu și timp, viața, biologicul, se bazează pe procese fizico-chimice la nivel microscopic. Nu
putem vorbi de ” psiho” fără ” bio”,
în special fără sistemul nervos central(
SNC) și analizatori (sigur, nu numai). Nu este însă suficient ca omul să moștenească un sistem nervos
normal , integral, de la părinții săi ca să aibe un psihic normal, omenesc. E
nevoie ca el să se formeze, să evolueze într-un mediu uman adecvat, în societate.
* Hipercomplexitatea
e dată de mulțimea componentelor și de
mulțimea corelațiilor dintre ele. Deasemenea, dacă psihicul se află la
intersecția dintre biologic și socio-cultural, aceste realități determinante
sunt și ele foarte complexe( aprox. 24 miliarde de neuroni, fiecare întreținând
, prin 10 milioane de ramificații, relații cu ceilalți neuroni.) Macrosistemul
social și cultual exercită influențe
formative din ce în ce mai complexe de-a lungul întregii vieți a individului
uman, făcându-l unic.
* Este un sistem informațional, toate componentele sale, de la cele mai simple la
cele mai complexe dau informațiile necesare adaptării la mediu. Legat de acest
lucru, din punct de vedere informațional este ambilateral : lume și sine. Mai este și energetic fiindcă orice sistem are nevoie de energie.
Impulsurile
nervoase sunt bioenergie, iar fenomenele
motivaționale, afective sunt energetice, deci vorbim totdeauna de o energie
biopsihică.
* Nu toate informațiile îi sunt utile,
redundanța înseamnă informație de prisos. Dispozitivele
selective antiredundante din
dotare îi permit alegerea informațiilor utile pentru a lua decizii adecvate.
* Aleator înseamnă întâmplător. Omul se poate opune întâmplării,
nu e precum o frunză în vânt datorită dispozitivelor
antialeatorii, reprezentate, în principal, prin rațiune. Dispozitivele
antiredundante și antialeatorii nu-s absolute, există și informatie ”de prisos”
și ”fugă de idei”, imaginație liberă.
* Sistemele
de autoreglare se referă la faptul că reglarea activității( conducerea și
coordonarea ei) se face cu mijloace proprii. Există subsistemul de decizie și
subsistemul executiv, legate informațional pe cele două căi : cea
directă transmite o comandă la
execuție, conexiunea inversă(feed-back)
transmite informație de control la
sistemul decizional care, în funcție de informația primită, menține sau schimbă
comanda pentru execuție. La nivelul 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu