Optimismul...

Întotdeauna o pagină albă mă duce cu gândul la una din trăsăturile de caracter ce exprimă atitudinea pozitivă faţă de ce va urma, şi anume, OPTIMISMUL.
Printr-un "link" rapid sau, dacă vreţi "shortcut", ajung la OPTIMISMUL PEDAGOGIC.
Această teorie susţinea că mintea copilului, la naştere, este o pagină goală - tabula rasa - pe care poţi scrie orice, cu alte cuvinte, poţi face orice din oricine, rolul pedagogiei fiind să găsească metodele, căile de a o face. Ca reacţie la teoriile anterioare, prin care în personalitate totul este predeterminat ( de soartă, creator, fie el divinitate sau părinţi), aceasta teorie a avut un rol progresist orientând cercetările spre factorii dezvoltării.
Teoriile realiste de astăzi susţin două idei esenţiale: nu poţi face orice din oricine ( trebuie să existe nişte predispoziţii ereditare, măcar normale, privind analizatorii şi sistemul nervos), a doua idee este aceea că omul este educabil în cea mai mare măsură (sistemul nervos are mari "valenţe plastice", este structurabil prin activitatea de învăţare), cu condiţia să faci educaţia la timp şi aşa cum trebuie.                                                                                                               Pentru cei ce au citit și înțeles teoria:

"Dorson" - revistă de... CLASĂ (a X-a A)

Într-un moment în care revista liceului era "pe linia moartă", elevii căro-ra le-am fost "dirigă"au realizat un proiect ambiţios, revista clasei. A apărut lunar, timp de trei ani şi cu o ediţie anuală în limba engleză. Am fost numită DIRECTOR ONORIFIC, cu legitimaţie, cu poză. Am înţeles repede care era rolul meu: să-i las să facă ce vor, fără a-i cenzura vreodată, să-i susţin în toate proiectele, să fiu un "tampon"( amortizor de şocuri) între ei şi profesorii clasei fără simţul umorului, să semnez hârtii (făcute impecabil) când organizau câte o "gală de lansare" a unui număr nou. Cred că mi-am îndeplinit rolul, astfel încât revista apărea, fiind aşteptată cu nerăbdare şi de elevi, şi de profesori. În ciuda unor "consecinţe mici" (note!) pe care nu le puteam contracara, ei şi-au spus punctul de vedere despre tot ce însemna universul lor: şcoala şi lumea, poezia şi muzica, sportul şi ştiinţa, ... Îmi amintesc şi "paginile de comă", "integreşniţele", mica "publicitate", "Digestia la gasteropode"....combinată cu informatica..., surprinzătoarele eseuri despre orice...

După 10 ani

Ti lascio una canzone

"Îţi las un cântec", frumoasa compoziţie a lui Gino Paoli, cantautor italian, a devenit numele unui program , festival şi concurs, dedicat transmiterii valorilor muzicale consacrate, peste ani şi generaţii. Protagoniştii sunt copiii şi tinerii de toate vârstele care "respiră" muzică.
"Cum poţi să nu cânţi?" întreba Antonella Clerici, moderatoarea programului. Copiii sunt nemaipomeniţi: naturali, dezinvolţi, foarte talentaţi, cântă mari hit-uri, dar şi muzică tradiţională italiană, dându-le o interpretare proaspătă. Invitaţii, cunoscuţi cântăreţi, compozitori, personalităţi artistice, toţi iubitorii muzicii îi susţin cu încântare. Este un concurs, dar adevăratul câştigător este Muzica.

2009

Ar trebui să fie valabile şi astăzi...

• Docendo discimus. [ Învăţînd pe alţii învăţăm şi noi (profesorii, învăţarea continuă).]
• Est modus in rebus. [Este o măsură în toate (cu Horaţiu satirizăm excesele).]
• Aut Caesar, aut nihil. [ Avem aspiraţii înalte (para-frazând, desigur).]
• Per aspera ad astra. [Pe căi anevoioase se ajunge la stele (cu muncă, sârguinţă).]
• Ab Iove principium. [ A începe cu ce e mai important (ierarhizarea priorităţilor).]
• Homo res sacra est homini. [Omul e lucru sfânt pentru om (nu lup), îi replica Seneca lui Plaut.]
• Non multa, sed multum. [Mult, în puţine cuvinte (esenţialul, profesorii cu o oră pe săptămână ştiu).]
• Nulla dies sine linea. [ Exerciţiul zilnic e esenţial pentru desăvârşire (a fost şi deviza lui Beethoven).]
• Vae soli! [Vai de cel singur ! (promovăm munca în echipă)]
• Res, non verba. [ Fapte, nu vorbe! (rezultatele muncii sunt cele ce conving)]
• Sub lege libertas. [Libertate în cadrul legii (norme, regulamente şcolare).]
• Vivat, crescat, floreat! [Urare rostită la reuniunile academice (vă doresc şi vouă!) ]....şi,....pentru că.... Panta rhei [Totul curge (se schimbă, transformă, modernizează)] :
• Knowledge is power. [ Ştiinţa înseamnă putere (Scientia et potentia in idem coincidunt, cum spunea latinul).]

"Paşi spre mileniul trei"

Concurs, la Iaşi. Echipa- jul s-a for-mat singur: cinci prieteni dintr-o clasă, două priete-ne cu ei, din alte clase. Nu era cazul să înveţe prea mult, fiecare era în "do-meniul" lui, după preocupări şi pasiuni. În tren, să mai treacă timpul, s-au apucat toţi de treabă: Iulia şi Ana citeau ikebana, Vasi şi Bogdan, circulaţie şi prim ajutor, Mike, cu ochii închişi tasta ceva, Silvia mă ajuta la corectat lucrări de control, Dorian, "ca ajutor de organizator", trecea când pe la unii, când pe la alţii.
În ziua concursului, echipaje din şapte judete, susţinuţi de profesorii lor. Probele se desfăşoară pe rând: dactilografiere după dictare, prim ajutor, design vestimentar, circulaţie rutieră, informatică, artă culinară, proba artistică... După proba de info (desfăşurată într-o sală apropiată) , juriul a fost anunţat de ordinea performanţelor: noi, alt judeţ,...,...

"Şi notele?", a întrebat un membru al juriului: "10, 9,....?"

"Nu", arăspuns profesorul ieşean: "10, 6,..."

Mai trebuie să spun că am câştigat locul I?

Panta rhei...

Copiii învaţă de la cei maturi, dar nu-i exclus să fie şi invers. În legătură cu învăţarea se pot pune multe întrebări: "ce înveţi?", "cât înveţi?", "cât de bine înveţi?", "cum înveţi?"... Înainte de toate aceste întrebări, în primul rând, se pune întrebarea "de ce?". Orice acţiune are o motivaţie, indiferent care ar fi tipul ei .
"Copiii de astăzi nu mai sunt ca (şi) cei de altădată". "Şcoala de astăzi .... nu mai este ca şcoala de altădată". "Ehee, ... pe vremea mea ...." Aceste afirmaţii sunt luate în sens negativ pentru vremurile noastre. Eu aş vrea să nu le iau aşa. E firesc să se schimbe lumea : şi şcoala, şi învăţătura. E cazul să se schimbe şi cei care-i învaţă pe tineri. Aceştia au în minte un model, pe care l-au admirat în anii de şcoală şi pe care îl folosesc la rândul lor. Ar fi cazul să-şi pună întrebări, să acceseze noile descoperiri şi să le adapteze activităţii lor.
De ce învaţă copiii? Pendulând între "trebuie" şi "vreau", ar trebui, cred eu, să ajungă la "îmi place". Motivaţia societăţii şi motivaţia lor nu se potrivesc întotdeauna sau sunt decalate în timp. Acum, aici, la acest obiect, la această temă, trebuie să ofer eu, cel matur, o motivaţie, o satisfacţie a reuşitei imediate, care să-l susţină pe tânăr pe mai departe. În final, o observaţie şi o întrebare. Unele obiecte de studiu au motivaţia învăţării "gata făcută": examenele, unde, ele sunt obligatorii. Oare, această motivaţie îl susţine suficient pe tânăr, astel ca învăţarea să fie eficientă ...?
Soulchild-Teach Me

Psihanaliza

Un ilustru "confrate", priceput la toate (!), nu se sfia să susţină, pe un post de televiziune, că psihanaliza este o ramură a psihologiei. Nimic mai neadevărat! Cu atât mai grav este faptul că persoana respectivă este un "mai recent" universitar.
Psihanaliza este un curent de gândire în domeniu şi o şcoală psihologică întemeiată de medicul neuropsihiatru vienez Sigmund Freud (1856-1939). Teoria sa explică psihismul uman în întregime, personalitatea şi formarea sa, tulburările psihice. Totodată, psihanaliza este şi o practică terapeutică a acestor tulburări sau boli psihice.

Psihicul are trei zone: inconştientul, preconştientul şi conştientul. Personalitatea este alcătuită din trei instanţe: Sinele (Id), Eul (Ego), şi Supraeul (Superego). Sinele e prezent încă de la naştere. Zonă profundă, instinctuală, reprezintă, prin energia sa, motorul dezvoltării. Pe lângă instincte (instinctul vieţii-Eros ; instinctul morţii-Thanatos), el cuprinde impulsuri şi dorinţe nesatisfăcute, refulate*, operând pe baza principiului plăcerii. Eul se formează odată cu încercările de adaptare la mediu, intermediar între Sine şi realitate, se bazează pe principiul realităţii. Supraeul, de origine socială, e un fel de instanţă morală care controlează comportamentul, neacceptând pe cel contrar normelor şi valorilor sociale.
Sarcina adaptativă a Eului e dificilă, între impulsurile Sinelui şi exigenţele Supraeului. Sunt foarte interesante mecanismele de apărare ale Eului: re-fularea, negarea, proiecţia, raţionalizarea, sublimarea.....
Dacă doriţi să ştiţi mai mult sau n-aţi înţeles ceva, citiţi, întrebaţi!

*Refularea înseamnă reprimarea în inconştient a tendinţei indezirabile şi nu invers, cum am mai auzit. În limbaj cotidian, unii îl confundă cu descătuşarea, descărcarea tensiunii, catharsisul.

Năvodari

Motto: Mamicî, vreau la rocotecî....
[ Băiatul de patru ani al unor colegi moldoveni]

Am fost de multe ori cu copiii la mare. Plecau la drum îmbrăcaţi lejer, dar cu bocăncei în picioare...
Ca mamă de rocker şi dirigă de "cotă parte" rockeri, am ascultat multă muzică, le-am procurat CD-uri dintr-un anume loc bucureştean, am fost la rocotecă, dar...bocăncei am purtat numai iarna...

În iunie..., aşteptînd vacanţa

Sub ramuri verzi

Două inscripţii pe acelaşi frontipiciu

Natura et scientia

Interioare cnt

Holul mare

Spre etaj, jos mozaic 1883-anul întemeierii

Coridor european

Copiii

sunt în vacanţă

Tabere

Mai mulţi ani la rând am fost cu copiii mei în tabere la mare, la munte, tematice, concursuri, olimpiade. Cea mai interesantă pentru noi toţi ( copii şi profesori) a fost tabăra de jurnalistică de la Ciric, Iaşi . Moldovenii sunt neîntrecuţi în tabere tematice (ei au organizat prima dată şi tabăra de psihologie).
Ar fi multe de spus despre această tabără: amploarea eforturilor în organizare , implicarea autorităţilor locale şi a sponsorilor, a trusturilor de presă-gazde, bogăţia activităţilor. Toată lumea era în miscare: unii scriau (oriunde, chiar între două dansuri la discotecă), unii pregăteau emisiuni radio sau TV, unii se documentau, luau interviuri, tehnoredactau propriile ziare sau reviste prin redacţii şi aşa mai departe...
Mi-ar trebui mult mai mult timp şi talent într-ale scrisului ca să redau atmosfera şi toate satisfacţiile trăite acolo...Interesul nostru pentu Ciric îl puteţi aprecia şi astfel: la prima ediţie au participat de la noi zece copii, la a treia ediţie, optzeci.

***

Iată o scurtă întâmplare. În program aveam un picnic înaitea unei vizite, iar Dl. Mâţă, administratorul, a pregătit pentru fiecare un hot-dog.

- Ce cârnt mic pentru o pâine aşa de mare! se miră Emanuel, cel mai mic din echipă.

- Şi ce, ai fi vrut invers? îi răspunde Dl. Mâţă.                                                                          

- Nu, domnu' Mâţî, replică el moldovineşti, atunci aş fi spus:

- Ce pâine mică pentru un cârnat aşa de mare!

.....................................................................

Liceul cu "L"mare

Fotografiile sunt făcute cu cameră Fuji, rezoluţie 7,1 MegaPixels
Fotografiile sunt apărate de Legea drepturilor de autor...





În zi cu soare...

Faţada sub ramuri ninse

Cabinetul de asistenţă psihopedagogică

Amintiri

Am multe amintiri frumoase şi amuzante din cariera mea. Mi-am propus sa vi le împărtăşesc şi vouă. Întâmplările nu vor fi datate, pentru mine ele sunt vii, actuale. Odată cu întâmplările îmi voi aduce aminte de "copiii mei": isteţi, amuzanţi, originali, creativi, curajoşi, sensibili.....



The Time Jumpers

Primăvara spre vară

Dintre lunile anului, ale primăverii târzii, luna mai îmi place cel mai mult. Natura prinde forţa necesară pentru a ne copleşi cu parfum şi culoare. Sfârşitul lui mai şi începutul lui iunie, pentru mine, reprezintă întotdeauna Macedonski, cascadele de roze, valţul rozelor....

Rondelul cascadelor de roze
de Alexandru Macedonski

Urcând pe pomi, zâmbind pe case,

Se surpă rozele grămadă,
Sau întocmesc câte-o cascadă

Pe vreo alee mai retrasă.

Parfumul lor purtat în stradă,

Întinde-a lui subţire plasă...

Urcând pe pomi, zâmbind pe casă,

Se surpă rozele grămadă.

De-oricâte oprelişti nu le pasă

Sunt un torent, sunt o cascadă,

Ce-n voia soarelui se lasă

Dar ce, de cum sfârşesc să cadă,

Reurcă-n pomi, zâmbesc pe casă.
Muzica: T. Gheorghe, Versuri:

A. Macedonski

Profeţia autorealizatoare

O tânără prietenă susţinea, nu de mult, că este un foarte bun psiholog.
Mi-a povestit că a aflat despre un coleg că o urăşte, lucru de care ea era convinsă de mai multă vreme. Ceea ce anticipase, s-a adeverit.
E foarte posibil, i-am răspuns, dar poate fi şi...profeţie autorealizatoare. Iată, pe scurt, în ce constă fenomenul : convingerea că celălalt are anumite sentimente faţă de tine (in acest caz negative) te determină să ai sub/inconştient un anumit comportament care să inducă celuilalt ideile despre tine, sentimentele, atitudinile, de care erai convins, fără ca acela, iniţial, să le aibă.
Sunt semnale subliminale concordante cu convingerea ta: mici modificări de mimică, schimbarea direcţiei privirii, a distanţei faţă de persoană ca interlocutor, a unghiului corpului faţă de celălalt, raportat la poziţia faţă în faţă etc. Şi aşa, treptat- treptat "profeţia"s-a"autorealizat"!
Dacă doriţi să ştiţi mai multe sau aveţi nelămuriri, citiţi, întrebaţi!

MSD

Mi s-a întâmplat să aud pe cineva spunând:

"Eu am o memorie de scurtă durată."

"Foarte bine că o ai", i-am răspuns eu.

Memoria de scurtă durată nu este o memorie "proastă", "slabă" ! Este un tip aparte de memorie: memoria de scurtă durată (MSD), numită şi memorie "operaţională", "de lucru". Informaticienii o ştiu foarte bine, prin analogie cu sistemele de operare artificiale.

La noi, oamenii, durata ei este de pînă la 8-10 minute şi ne ajută să legăm o idee de alta într-un raţionament, o frază de următoarea într-un discurs, fără să ne repetăm, asigură continuitatea fluxului vieţii psihice.

De ce până la 8-10 minute?

"Până la 5 minute este de şi mai scurtă durată", a spus cineva.

Aceste limite sunt dictate de mecanismele sale cerebrale. MSD se bazează pe aşa-zisele "circuite reverberante", lanţuri neuronale scurte, în care influxul nervos circulă, repetându-se din ce în ce mai slab, ca un ecou ( reverberaţie) până la limita de 8-10 minute. După această limită mecanismele nervoase revin la starea iniţială. MSD este, bineînţeles, completată, la nevoie, permanent, de memoria de lungă durată. MLD se bazează pe alte mecanisme cerebrale, transformări chimice ireversibile, care deşi se mai erodează în timp, asigură păstrarea informaţiilor peste 8-10minute, săptămâni, luni, ani, toată viaţa.
Variabilitatea limitelor MSD se datorează unei caracteristici a sistemului nervos : mobilitatea

(dată de viteza cu care se consuma şi se refac substanţele energetice), aceasta diferă de la om la om, şi se reflectă şi în temperamentul oamenilor, fiind moştenită. La cei mai "iuţi din fire", MSD lucrează până la 8 minute, la cei mai"lenţi din fire" până la 10 minute, aproximativ.

Dacă vreţi să ştiţi mai mult sau aveţi nelămuriri, citiţi, întrebaţi!