Întotdeauna o pagină albă mă duce cu gândul la una din trăsăturile de caracter ce exprimă atitudinea pozitivă faţă de ce va urma, şi anume, OPTIMISMUL.
Printr-un "link" rapid sau, dacă vreţi "shortcut", ajung la OPTIMISMUL PEDAGOGIC.
Această teorie susţinea că mintea copilului, la naştere, este o pagină goală - tabula rasa - pe care poţi scrie orice, cu alte cuvinte, poţi face orice din oricine, rolul pedagogiei fiind să găsească metodele, căile de a o face. Ca reacţie la teoriile anterioare, prin care în personalitate totul este predeterminat ( de soartă, creator, fie el divinitate sau părinţi), aceasta teorie a avut un rol progresist orientând cercetările spre factorii dezvoltării.
Teoriile realiste de astăzi susţin două idei esenţiale: nu poţi face orice din oricine ( trebuie să existe nişte predispoziţii ereditare, măcar normale, privind analizatorii şi sistemul nervos), a doua idee este aceea că omul este educabil în cea mai mare măsură (sistemul nervos are mari "valenţe plastice", este structurabil prin activitatea de învăţare), cu condiţia să faci educaţia la timp şi aşa cum trebuie. Pentru cei ce au citit și înțeles teoria:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu