Panta rhei...

Copiii învaţă de la cei maturi, dar nu-i exclus să fie şi invers. În legătură cu învăţarea se pot pune multe întrebări: "ce înveţi?", "cât înveţi?", "cât de bine înveţi?", "cum înveţi?"... Înainte de toate aceste întrebări, în primul rând, se pune întrebarea "de ce?". Orice acţiune are o motivaţie, indiferent care ar fi tipul ei .
"Copiii de astăzi nu mai sunt ca (şi) cei de altădată". "Şcoala de astăzi .... nu mai este ca şcoala de altădată". "Ehee, ... pe vremea mea ...." Aceste afirmaţii sunt luate în sens negativ pentru vremurile noastre. Eu aş vrea să nu le iau aşa. E firesc să se schimbe lumea : şi şcoala, şi învăţătura. E cazul să se schimbe şi cei care-i învaţă pe tineri. Aceştia au în minte un model, pe care l-au admirat în anii de şcoală şi pe care îl folosesc la rândul lor. Ar fi cazul să-şi pună întrebări, să acceseze noile descoperiri şi să le adapteze activităţii lor.
De ce învaţă copiii? Pendulând între "trebuie" şi "vreau", ar trebui, cred eu, să ajungă la "îmi place". Motivaţia societăţii şi motivaţia lor nu se potrivesc întotdeauna sau sunt decalate în timp. Acum, aici, la acest obiect, la această temă, trebuie să ofer eu, cel matur, o motivaţie, o satisfacţie a reuşitei imediate, care să-l susţină pe tânăr pe mai departe. În final, o observaţie şi o întrebare. Unele obiecte de studiu au motivaţia învăţării "gata făcută": examenele, unde, ele sunt obligatorii. Oare, această motivaţie îl susţine suficient pe tânăr, astel ca învăţarea să fie eficientă ...?
Soulchild-Teach Me