luni, 23 mai 2016

Relația dintre voință și celelalte fenomene psihice



      Voința reprezintă un proces de reglaj superior prin mecanisme verbale  care constă în mobilizarea energiei psihonervoase necesare depășirii obstacolelor și atingerii scopurilor conștient propuse. Ea se manifestă sub forma activității voluntare. Ca și celelalte procese sau fenomene se află în legătură cu  toate celelalte, numai în acest mod  se poate  desfășura  în mod optim.   Și în cazul voinței putem analiza din ambele perspective : intervenția celorlalte în desfășurarea ei și intervenția ei în desfășurarea celorlalte. 
Actvitatea voluntară prezintă obligatoriu motiv, scop și mijloace de realizare. Chiar în desfășurarea ei, în diferitele sale etape putem constata intervenția celorlalte fenomene psihice. În prima etapă se actualizează anumite motive  și orientarea preliminară spre anumite scopuri. Motivele pot fi de tot felul ( de la organice la cele superioare, de la cognitive la afective etc. Legarea motivului de scop înseamnă dorință, apoi, formularea în cuvinte( limbaj) ca intenție și în final se construiește planul mintal al acțiunii. Aici gândirea are rolul hotărâtor. Ea e cea care surprine relațiile  dintre cerințele obiective și capacitățile subiective, deci mărimea obstacolului,  orientează voința spre scopuri raționale, realizabile, apreciază modalitățile, mijloacele de execuție a activității.  În etapa luptei motivelor concurente, care îndeamnă omul către activități (scopuri) diferite, tot gândirea e cea care ajută voința să aleagă scopul mai valoros, consecințele ce decurg de aici. Prefigurarea imaginativă a acestui scop valoros susține deliberarea.  În etapa deciziei (alegerea unui motiv valoros și eliminarea/ amânarea celorlalte) intervin trăirile afective (omul resimte efectiv, chiar dramatic,  situațiile implicate în satisfacerea unora și nesatisfacerea  altora). Tot în această etapă a deciziei intervin o serie de trăsături de personalitate: trăsături temperamentale, nivel de aspirații, atitudini față de succes/eșec, sistemul personal de valori, trăsături voluntare de caracter. În etapa execuției sunt mobilizate toate înformațiile(unele din memoria persoanei), operațiile  și capacitățile (aptitudini, inteligență, creativitate)  cerute de activitate. În etapa verificării rezultatului și generalizării schemei de lucru , spre a putea fi folosită și altă dată, iarăși gândirea revine în prim plan.
          În sens invers, voința intervine, își pune amprenta pe toate fenomenele psihice care se încadrează într-o activitate voluntară. Omul poate avea senzații voluntare concordante cu trebuințele    ( vreau ceva dulce, vreau să mă relaxez, etc.) În condițiile reglajului voluntar, percepția spontană se transformă în observație. Reprezentările sunt mobilizate voluntar în rezolvarea problemelor, în verificarea rezultatului obținut. Memoria se realizează în forma ei voluntară, iar cea involuntară îi este subordonată. În momentele mai dificile ale activității intervine atenția voluntară, gândirea are în momentele ei  productive de vârf o dirijare conștientă și voluntară remarcabilă. Prezența voinței constituie criteriu de clasificare a formelor  imaginației: visul de perspectivă, imaginația reconstitu-tivă, imaginația creatoare se desfășoară cu reglaj voluntar.  Motivele irealizabile sunt eliminate sau amânate voluntar.
           Procesele afective sunt și ele beneficiarele acestui tip de reglaj. Știm că există trăiri positive sau negative. Ele sunt energetice mobilizează și reorganizează resursele energetice ale omului.  Reglajul voluntar se îndreaptă către păstrarea trăirilor ce susțin  activitatea,  diminuare sau chiar eliminarea celor ce împiedică activitatea, atingerea scopului( îngrijorare, neliniște , teama, frustrarea etc.)
        Legat de personalitate, calitățile voinței sunt integrate în structuri mai complexe și devin trăsături voluntare de caracter.      

                                                                                                                                                                                                                                 Prof. Olga Roateș

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu