luni, 16 mai 2016

Relația dintre afectivitate și celelalte fenomene psihice

                Termenul de afectivitate desemnează totalitatea  proceselor afective, omul dispunând de o mare varietate a acestor fenomene, de la cele mai simple și  la cele complexe.  Omul nu rămâne indiferent la realitate, aceasta trezește un  ”ecou”  în plan psihic, o serie de trăiri sau atitudini afective, ele reprezentând  forma subiectivă sau mintală a acestor procese.  Afectivitatea reprezintă o componentă bazală a psihicului fiind legată de toate fenomenele psihice, de la cele inconștiente  până la cele maximal conștientizate. Este specifică ființei umane( față de roboți, care nu au așa ceva ) dar și animalelor- formele  mai simple.
            Legătura cu celelalte fenomene psihice  o putem analiza din modul în care ele se produc. Relația de concordanță sau discordanță dintre realitate(obiectivă sau subiectivă) și motivația diversă a omului duce la apariția proceselor(trăirilor ) afective.  Deci punctul lor de pornire/ declanșare se află într-un fapt de cunoaștere ce se raportează la motivație. Iată câteva exemple. Senzația de frig resimțită la un moment dat e în discordanță cu nevoia  de confort termic- rezultă o trăire(ton afectiv) neplăcută. Percepția unui peisaj armonios răspunde unei  trebuințe  secundare spirituale(nevoia de frumos)- apare o emoție superioară estetică. Îmi reprezint un accident prin care am trecut, discordanță cu nevoia de securitate- poate să  apară teama. Îmi amintesc o  întâmplare pozitivă, o apreciere ce concordă cu nevoia de stimă și statut- apare  buna dispoziție.  Ideile despre propria persoană și valoarea ei în concordanță cu nevoia de autorealizare pot duce la  sentimentul de autoadmirație, mândrie. Imaginarea  drumului  în viață concordantă cu  idealurile noastre  susține pasiunea pentru studiu, cunoaștere.  Citesc o poezie   sau un text   ce  răspunde  convingerilor mele  filosofice  sau despre frumos și armonie- apare o emoție sau un sentiment superior  intelectual sau estetic.  În cazul proceselor afective, în relația obiect(realitate)- subiect mai importantă este motivația omului care dă valoare afectivă obiectului. Din această cauză una și aceeași realitate produce reacții afective diferite la oameni diferiți (au motive diferite). Exercitarea unui efort voluntar care îl apropie pe om de scop duce la mulțumire,  bucurie.
               La rândul lor, procesele afective susțin energetic  cunoașterea,  stârnesc imaginația, aspectele plăcute sau neplăcute se rețin mai ușor decât cele indiferente, efortul voluntar e resimțit mai puțin când faci ceea ce-ți place , există motivație afectivă,  atenția se concentrează mai bine și e mai stabilă când e vorba de pasiuni.
               Procesele afective superioare,  cele care au stabilitate, sentimentele de tot felul, pasiunile  nobile sau ”oarbe” caracterizează omul în întregime, adică personalitatea sa. La rândul său un anume tip de personalitate predispune ( prin  temperament sau atitudini caracteriale) la hipo-  sau hiperemotivitate, optimism sau pesimism ș.a. E semnificativ faptul că trăsăturile de caracter, luarea în stăpânire a temperamentului,  atitudinile creative ,  cultivarea inteligenței ( există și inteligența afectivă) depind în cea mai mare măsură de mediul socio-cultural,  de educație, la fel  emoțiile , sentimentele superioare , pasiunile .
                                                                                                                                                                                                                                      Prof. Olga Roateș

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu