miercuri, 29 decembrie 2010

Psihi_mu

Am promis unor tineri să împac psihologia cu logica, măcar în definirea ei. Exigenţele logicii sunt mai riguroase şi mult mai vechi.

Etimologia unui termen spune mult despre înţelesul lui (Paul Popescu-Neveanu). Pornind de la "psihe" şi "logos"(limba greacă), folosind traducerile uzuale, psihologia ar fi "ştiinţa despre suflet", dar "suflet" are în limbaj obişnuit un sens afectiv. Grecii spun iubitei/iubitului psihi mu (a fost şi la noi moda, în epoca fanariotă) Psihologia se ocupă cu mai mult de atât, logica ne spune că definiţia nu e adecvată, e prea îngustă. Traducând "psihe"cu "psihic", "ştiinţa care studiază psihicul" devine definiţie circulară, foloseşte pe definit pentru propria lui definire. Cercul vicios poate fi spart înlocuind "psihic" cu ceva cunoscut.
Avem două variante: să ajungem la o definiţie extensională enumerativă incompletă ("ştiinţa care studiază fenomene precum: percepţia, gândirea, imaginaţia, atenţia, memoria, voinţa, emoţiile ş.a.m.d.), sau să înlocuim "psihicul" cu ceea ce este el, diferenţă specifică adăugată la genul proxim "ştiinţă"- definiţie intensională. Demersul nu este dificil pentru ştiinţa contemporană ce datorează atât de mult ciberneticii, informaticii, teoriei generale a sistemelor: "modalitatea superioară a vieţii de relaţie", "reflectare subiectiv-activă a lumii obiective", psihicul este, de fapt, un sistem complex de fenomene informaţionale, dependente de activitatea sistemului nervos central ("hardul"natural al sistemului) şi condiţionate de relaţia cu mediul socio-cultural (unde se învaţă programele,"softul ").
Deci: psihologia este ştiinţa care studiază sistemul complex de fenomene informaţionale aflate la intersecţia între biologic şi socio-cultural şi care mediază adaptarea la mediu.

O altă posibilă definiţie corectă vizează componentele domeniului său: fenomenele subiective strâns legate de actele comportamentale duc la constituirea trăsăturilor psihice de personalitate.
În acest sens, psihologia este ştiinţa care are drept scop explicarea omului ca personalitate, prin studiul impactului conjugat al fenomenelor informaţional-mintale şi comportamentului.

Psihi mu, mai interesează, oare, pe cineva aceste lucruri? Dacă vreţi să ştiţi mai multe, citiţi, studiaţi, întrebaţi!

3 comentarii: