miercuri, 25 august 2010

Sunt toate acolo...

La marginea unui oraş - staţiune montană se află un sat, la marginea satului (cam "risipit", ca la munte), o comunitate de muncitori hidroenergeticieni ce şi-au cumpărat şi înfrumuseţat "barăcile", transformându-le în vile, trăind în armonie cu tabăra de copii de peste drum. La marginea acestei comunităţi, o pajişte înflorită urcă spre munte. La marginea de sus a pajiştei, ca un punct înalt de observaţie, o cabană albă, cu etaj: clădirea administraţiei taberei. Administratora taberei are o calitate esenţială : iubeşte copiii. În dreapta cabanei, la câţiva metri, schitul străjuit de brazi înalţi. În spatele cabanei, cărări urcă pe munte printre tufe de mure, sovârv şi cimbrişor. Terasa este plină de muşcate viu colorate ce se revarsă peste balustradă, de poveşti la lumina lunii despre toate: copii şi istorii, munte şi oameni, sfinţi şi obiceiuri, "Al Bătrân " şi "Mişcotici", plante de leac şi energii benefice, harul părintelui de la schit şi "aşa sunt vremurile"... Jos, câinele pare că păzeşte, dar, de fapt, aşteaptă copiii să-i conducă pe munte (ultima dată a fost "doar"cu meteorologii de la staţie). În aerul pur, cu aerosoli, se aude toaca de la schit, miroase a cetină şi a busuioc, a fân cosit. Bulzul, Bulzucul, Ciuha Mică, Ciuha Mare, Culmea Turneanu, se conturează pe cer...
Locurile sunt tot acolo..., oamenii la fel...şi eu, în fiecare an, doar copiii nu mai pot veni în tabără...
Căciulata, Păuşa, Colonia, tabăra Arutella, Ursu, Doamna Mărioara....





La sosire...

Pe fondul întunecat al muntelui împădurit, în plan îndepărtat, central: cabana albă...



La plecare...

Pe fondul alb al norilor, în plan îndepărtat: Bulzul, Bulzucul, Ciuha Mică, Ciuha Mare - Cozia...

3 comentarii: