Optimismul...

Întotdeauna o pagină albă mă duce cu gândul la una din trăsăturile de caracter ce exprimă atitudinea pozitivă faţă de ce va urma, şi anume, OPTIMISMUL.
Printr-un "link" rapid sau, dacă vreţi "shortcut", ajung la OPTIMISMUL PEDAGOGIC.
Această teorie susţinea că mintea copilului, la naştere, este o pagină goală - tabula rasa - pe care poţi scrie orice, cu alte cuvinte, poţi face orice din oricine, rolul pedagogiei fiind să găsească metodele, căile de a o face. Ca reacţie la teoriile anterioare, prin care în personalitate totul este predeterminat ( de soartă, creator, fie el divinitate sau părinţi), aceasta teorie a avut un rol progresist orientând cercetările spre factorii dezvoltării.
Teoriile realiste de astăzi susţin două idei esenţiale: nu poţi face orice din oricine ( trebuie să existe nişte predispoziţii ereditare, măcar normale, privind analizatorii şi sistemul nervos), a doua idee este aceea că omul este educabil în cea mai mare măsură (sistemul nervos are mari "valenţe plastice", este structurabil prin activitatea de învăţare), cu condiţia să faci educaţia la timp şi aşa cum trebuie.                                                                                                               Pentru cei ce au citit și înțeles teoria:

Ar trebui să fie valabile şi astăzi...

• Docendo discimus. [ Învăţînd pe alţii învăţăm şi noi (profesorii, învăţarea continuă).]
• Est modus in rebus. [Este o măsură în toate (cu Horaţiu satirizăm excesele).]
• Aut Caesar, aut nihil. [ Avem aspiraţii înalte (para-frazând, desigur).]
• Per aspera ad astra. [Pe căi anevoioase se ajunge la stele (cu muncă, sârguinţă).]
• Ab Iove principium. [ A începe cu ce e mai important (ierarhizarea priorităţilor).]
• Homo res sacra est homini. [Omul e lucru sfânt pentru om (nu lup), îi replica Seneca lui Plaut.]
• Non multa, sed multum. [Mult, în puţine cuvinte (esenţialul, profesorii cu o oră pe săptămână ştiu).]
• Nulla dies sine linea. [ Exerciţiul zilnic e esenţial pentru desăvârşire (a fost şi deviza lui Beethoven).]
• Vae soli! [Vai de cel singur ! (promovăm munca în echipă)]
• Res, non verba. [ Fapte, nu vorbe! (rezultatele muncii sunt cele ce conving)]
• Sub lege libertas. [Libertate în cadrul legii (norme, regulamente şcolare).]
• Vivat, crescat, floreat! [Urare rostită la reuniunile academice (vă doresc şi vouă!) ]....şi,....pentru că.... Panta rhei [Totul curge (se schimbă, transformă, modernizează)] :
• Knowledge is power. [ Ştiinţa înseamnă putere (Scientia et potentia in idem coincidunt, cum spunea latinul).]

Panta rhei...

Copiii învaţă de la cei maturi, dar nu-i exclus să fie şi invers. În legătură cu învăţarea se pot pune multe întrebări: "ce înveţi?", "cât înveţi?", "cât de bine înveţi?", "cum înveţi?"... Înainte de toate aceste întrebări, în primul rând, se pune întrebarea "de ce?". Orice acţiune are o motivaţie, indiferent care ar fi tipul ei .
"Copiii de astăzi nu mai sunt ca (şi) cei de altădată". "Şcoala de astăzi .... nu mai este ca şcoala de altădată". "Ehee, ... pe vremea mea ...." Aceste afirmaţii sunt luate în sens negativ pentru vremurile noastre. Eu aş vrea să nu le iau aşa. E firesc să se schimbe lumea : şi şcoala, şi învăţătura. E cazul să se schimbe şi cei care-i învaţă pe tineri. Aceştia au în minte un model, pe care l-au admirat în anii de şcoală şi pe care îl folosesc la rândul lor. Ar fi cazul să-şi pună întrebări, să acceseze noile descoperiri şi să le adapteze activităţii lor.
De ce învaţă copiii? Pendulând între "trebuie" şi "vreau", ar trebui, cred eu, să ajungă la "îmi place". Motivaţia societăţii şi motivaţia lor nu se potrivesc întotdeauna sau sunt decalate în timp. Acum, aici, la acest obiect, la această temă, trebuie să ofer eu, cel matur, o motivaţie, o satisfacţie a reuşitei imediate, care să-l susţină pe tânăr pe mai departe. În final, o observaţie şi o întrebare. Unele obiecte de studiu au motivaţia învăţării "gata făcută": examenele, unde, ele sunt obligatorii. Oare, această motivaţie îl susţine suficient pe tânăr, astel ca învăţarea să fie eficientă ...?
Soulchild-Teach Me

Sinceritate

Nu sunt un "fan" blogwork şi n-aş fi scris aici dacă nu era "temă de curs", îmi place, însă, să învăţ. Nu că n-aş fi deschisă schimburilor de idei, sunt, dar nici cu mine nu mă plictisesc niciodată. Opiniile le împărtăşesc mai degrabă celor apropiaţi, din discreţie şi nu din disimulare. Fiind de modă veche, îmi place să privesc oamenii în ochi când le vorbesc. Aşa,...doar îmi imaginez!

Fiindcă îmi place natura, iată două poze de sezon:




Malul Dunării şi "malul" drumului la mijlocul lunii mai